We found a match
Your institution may have access to this item. Find your institution then sign in to continue.
- Title
LE PASTORALISME VALAQUE DANS LES CARPATES POLONAISES AU XV<sup>ème</sup> ET XVI<sup>ème</sup> SIÈCLE (L' EXEMPLE DE BIESZCZADY).
- Authors
Jawor, Grzegorz
- Abstract
Scopul acestui articol constă în prezentarea modalităților de administrare a gospodăriilor periferice situate în zonele montane izolate, în perioada dintre Evul mediu şi epoca modernă. A fost utilizat cazul Bieszczady -- un lanț muntos în Carpați, care a rămas până în secolul al XVI-lea în afara statutului de locuire permanentă, bazată pe o rețea de aşezări rurale. Articolul utilizează rezultatele unei îndelungate cercetări a surselor; face referire la manuscrise originale, necunoscute anterior, depozitate în arhive poloneze şi ucrainene, nepublicate până acum. Au fost utilizate, de asemenea, ca suport comparativ, numeroase lucrări academice referitoare la tipul de locuire bazat pe dreptul valah, din diferite regiuni carpatice. Regiunea a fost o zonă marginală, îndepărtată atât din punct de vedere politic, cât şi economic, iar condițiile sale naturale au făcut imposibilă aplicarea unui model de locuire instituit în satele cu activitate rurală dominantă. Situația s-a schimbat prin apariția aşezărilor constituite în baza dreptului valah. Imigranții veniți din Transilvania, Moldova şi Maramureş au putut să îmbine, cu măiestrie, activitățile rurale şi cele artizanale, dar, mult mai important, aceştia erau păstori specializați, dezvoltând aici creşterea animalelor la un nivel necunoscut până atunci în lumea slavă. Analiza surselor duce la concluzia că păstoritul transhumant, cunoscut de asemenea în România şi în Balcani, a fost practicat în arealul Bieszczady pe durata întregului secol al XV-lea. Acest tip de păstorit include exploatarea sezonieră a pajiştilor montane, numite în zonă połoniny. Păstorii, care stăteau aici pe timpul verii, din mai până la sfârşitul lunii septembrie, locuiau în aşezări permanente la poalele muntelui Bieszczady şi se întorceau acasă pe timpul iernii. Păstoritul nomad, ca şi în zonele montane învecinate, nu a fost identificat în Bieszczady. Este posibil ca păşunatul oilor pe timpul iernii, bazat pe fânul strâns în timpul verii, să fi apărut odată cu zorii secolului al XV-lea. Pe lângă prezența sezonieră a păstorilor pe aceste połoniny, primele sate permanente s-au ivit în vecinătatea lor imediată, în secolul al XVI-lea. Puținele surse păstrate le prezintă ca mici aşezări, ai căror locuitori îşi făceau cu greu rost de cele necesare supraviețuirii. Analiza profilului lor economic duce la concluzia că viața pastorală a fost o dominantă de-a lungul timpului, de la fondarea lor, dar cu o creştere permanentă a implicării activităților ce țin de cultivarea pământului.
- Publication
Banatica, 2015, Vol 24, Issue 2, p151
- ISSN
1222-0612
- Publication type
Article